HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin spintecarea pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din fr. hara-kiri. Vezi definitia »

împături (a~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc, imperf 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 împăturească Vezi definitia »

DEFERÍ vb. tr. 1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.) 2. a supune spre judecare în fața justiției. ♦ a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. (< fr. déférer, lat. deferre) Vezi definitia »

LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar. Vezi definitia »

puterí, puterésc, vb. IV (reg.) a da cuiva putere, a întări. Vezi definitia »