afilíu, afilíi adj. (d. bărbați) afemeiat Vezi definitia »

ILÚVIU s. n. iluviere. ◊ inundație. (< fr. illuvium) Vezi definitia »

GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie. Vezi definitia »

CONDROCRÁNIU s.n. (Biol.) Craniu cartilaginos al embrionului. [Pron. -niu. / < fr. chondrocranium, cf. gr. chondros – cartilaj, kranion – craniu]. Vezi definitia »

POTPURÍU, potpuriuri, s. n. Suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag. [Var.: potpurí s. n.] – Din fr. pot-pourri. Vezi definitia »