Definita cuvantului geniu
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
PREZÍDIU s. n. organ colectiv de conducere a unei instituții, adunări, ședințe etc.; persoanele care compun un asemenea organ. (< lat. praesidium rus. prezidium, germ. Präsidium) Vezi definitia »
VERIGÁRIU s. m. v. verigar. Vezi definitia »
IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium]. Vezi definitia »
INTERNÓDIU s.n. v. internod. Vezi definitia »
cicudíu, -ie, adj. (înv.) de culoare roșie-deschisă. Vezi definitia »