ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Din alb² + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

FINÁNȚĂ s. f. v. finanțe. Vezi definitia »

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine]. Vezi definitia »

MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă¹, – Din sl. mito. Vezi definitia »

ZARZUELĂ [SARSUÉLĂ] s. f. gen al operetei spaniole, asemănător operei comice, apărut în sex. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale într-o piesă de teatru. (< sp. zarzuela) Vezi definitia »