URZÍT s. n. Urzire. – v. urzi. Vezi definitia »

CĂLĂTORÍT, -Ă, călătoriți, -te, adj. Care a călătorit mult, umblat; care a văzut multe locuri. – V. călători. Vezi definitia »

DURÍT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. țeavă de cauciuc folosită la racordări. (< fr. durit) Vezi definitia »

ZINCÍT s.n. Oxid natural de zinc. [< fr. zincite]. Vezi definitia »

OOCÍT s. n. ovocit. (< fr. oocyte) Vezi definitia »