GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ. Vezi definitia »

LOZINCÁRD, -Ă, lozincarzi, -de, adj. (Peior.) Care are caracter de lozincă. – Lozincă + suf. -ard. Vezi definitia »

retard/retardata/ tarfa/ Vezi definitia »

BABÓRD s.n. 1. Partea din stânga a unei nave, privind către proră. 2. Marginea stângă a fuzelajului unei aeronave, privind spre partea ei dinainte. [Pl. -duri. / < fr. bâbord, it. babordo, cf. germ. Bachbord, ol. bakboard]. Vezi definitia »

STINDÁRD s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ◊ (fig.) simbol de luptă, de înfrățire. 3. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo) Vezi definitia »