iepurăríe s.f. (înv.) frică, lașitate, poltronerie. Vezi definitia »

DEZASIMILÁȚIE, dezasimilații, s. f. Proces biologic de transformare a unor substanțe complexe, specifice organismului, în alte substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină; catabolism, dezasimilare. – Din fr. désassimilation. Vezi definitia »

álbie (álbii), s. f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

CECOGRAFÍE s. f. Metodă specială prin care orbii sunt învățați să scrie. – Din fr. cécographie. Vezi definitia »

CRIOBIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază efectele temperaturilor joase asupra organismelor vii. [Gen. -iei. / cf. fr. cryobiologie]. Vezi definitia »