SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus. Vezi definitia »

PNEU s. n. partea de cauciuc din anvelopă și camera cu aer a unei roți de vehicul. (< fr. pneu) Vezi definitia »

EBURNÉU, -ÉE adj. (Liv.) 1. (Cu aspect) de fildeș. 2. (Fig.) Candid, imaculat. [Pron. -eu, -e-e. / cf. lat. eburneus, it. eburneo]. Vezi definitia »

VOLÉU s. n. 1. (tenis) reluare din zbor a mingii, înainte de a atinge solul. 2. volet (1). ◊ aripă laterală, mobilă a unui poliptic. ◊ (cinem.) dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața aparatelor de iluminat pentru obturarea luminii. 3. serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. 4. (pl.) efecte cinematografice constând în înlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcație. (< fr. volée, volet) Vezi definitia »

SPONDÉU, spondei, s. m. (În versificația greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [Pl. și (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée. Vezi definitia »