TABERNÁCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle. Vezi definitia »

GRUPUSCUL s. n. (fam.) Grup foarte mic, neînsemnat. -Din fr. Groupuscule Vezi definitia »

Procesul invers modularii.Extragerea informatiei utile dintr-un semnal electric. wesfsdfsdfsdfsdf Vezi definitia »

atomul se defineste ca fiind cea mai mica particula materiala care nu se poate divide prin procedee fizice obisnuite in particule mai simple. Vezi definitia »

PEDÍCUL s.n. 1. Formație anatomică alungită cu aspect de picior, care leagă două organe, două tumori etc. 2. (Rar) Peduncul (1) [în DN]. [< fr. pédicule, cf. lat. pediculus – picioruș]. Vezi definitia »