púști (púști), s. m. – 1. (Înv.) Pederast, sodomit. – 2. Tînăr, flăcău, copil. – Var. pușchi. Mr. puștu „golan”, megl. pușt. Tc. pușt „desfrînat” (Șeineanu, II, 298; Tiktin; Ronzevalle 60), cf. ngr. πούστης, alb., bg., sb. pušt (după Cihac, II, 301, rom. ar proveni din sb., căci autorul îl consideră drept cuvînt autentic sl.). Cu sens injurios s-a pierdut aproape complet în limba actuală, dar mai este evident la Alecsandri. – Der. puștan, s. m. (tînăr, copil); puștancă, s. f. (fată); puștime, s. f. (mulțime de copii); pușlău, s. m. (leneș, puturos), probabil în loc de *puștlău, cu suf. expresiv, ca în fătălău, bătălău; pușlanie, s. f. (lenevie; trîndăvie); pușlama, s. f. (leneș, puturos; golan), a cărui der. nu este clară, probabil direct dintr-un cuvînt tc. neatestat. Vezi definitia »

BERBEȘTI, com. în jud. Vîlcea; 4.836 loc. (1991). Expl. de lignit și petrol. Biserică (sec. 18). Vezi definitia »

LÍBERTI s.n. Țesătură de mătase și bumbac, folosită pentru rochii, bluze etc. [< engl., fr. liberti, cf. Arthur Liberty – fondatorul unui magazin la Londra cu articole orientale]. Vezi definitia »

pircotí, pircotésc, vb. IV (reg.) a piroti, a moțăi. 2. (despre păsări) a sta bleg, a tânji, a boli. Vezi definitia »

jopotí, jopotésc, vb. IV (reg.) a bate, a jupti. Vezi definitia »