EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. Vezi definitia »

RETROVERSIÚNE s.f. 1. Retraducere a unui text în limba din care a fost tradus. 2. V. retroversie [în DN]. [Cf. fr. rétroversion, it. retroversione < lat. retro – înapoi, versum < vertere – a întoarce]. Vezi definitia »

LAPIDAȚIÚNE s.f. v. lapidație. Vezi definitia »

brânză bună în burduf de câine expr. persoană al cărei comportament îi umbrește calitățile. Vezi definitia »

FLEXIÚNE s. f. 1. încovoiere, îndoire; mlădiere. 2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. (< fr. flexion, lat. flexio) Vezi definitia »