INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis. Vezi definitia »

ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s'/entretenir) Vezi definitia »

SUSPENSIÚNE s.f. v. suspensie. Vezi definitia »

LUSTRAȚIÚNE s.f. v. lustrație. Vezi definitia »

ACCELERAȚIÚNE s. f. v. accelerație. Vezi definitia »