Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – Fr. alternance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
coțolígă, coțolígi, s.f. (reg.) veveriță, coțobâră, cățărá. Vezi definitia »
CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »
OXAMÍNĂ s. f. denumire generică pentru compușii din amine prin fixarea oxigenului. (< fr. oxamine) Vezi definitia »
HALÉNĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine. Vezi definitia »
maioneză, maioneze s. f. (intl.) pericol, primejdie. Vezi definitia »