rúfă (rúfe), s. f. – 1. Haine, țesături albe, lenjerie. – 2. (Mold.) Cîrpă, zdreanță. Sl. rucho (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 320; Conev 83), cf. bg., sb., cr. ruho „îmbrăcăminte”, slov. ruha „cearșaf”, ceh. roucha „cearșaf”, ngr. ροῦχον „îmbrăcăminte” (Meyer, Neugr. St., II, 55). – Der. rufărie, s. f. (lenjerie); rufos, adj. (Mold., zdrențăros); rufană, s. f. (Mold., cîrpă; Mold., curvă), pentru ultimul sens, cf. buleandră, hanță, tîrfă etc.; rufean, s. m. (Mold., rufián), care concordă din întîmplare cu rufián, cf. Dragoș, BF, IX, 113. Vezi definitia »

PARAGLOBULÍNĂ s. f. substanță proteică din sânge la formarea fibrinei; paraglobină. (< fr. paraglobuline) Vezi definitia »

NIVÓZĂ s.f. A patra lună a calendarului republican francez (21 decembrie – 19 ianuarie). [< fr. nivôse, cf. lat. nivosus – de zăpadă]. Vezi definitia »

DUODENÍTĂ, duodenite, s. f. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénite. Vezi definitia »

AUDIOFRECVÉNȚĂ s. f. (Fiz.) Frecvență a unei unde sonore percepută de auz. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiofréquence. Vezi definitia »