Definita cuvantului altoi
ALTÓI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
plăchiói, plăchiói, s.m. (reg.) om greoi. Vezi definitia »
NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1. Vezi definitia »
școrțoflói, școrțoflói, s.m. (reg.; deprec.) 1. om neglijent, murdar; școrțofleci. 2. om de nimic; școrțofleci. Vezi definitia »
hoí, hoiésc, vb. IV refl. (reg.) a se drăgosti (feciorii și fetele), a se dezmierda, a se honcăli. Vezi definitia »
goi. goim s. m. (din idiș) 1. creștin; neevreu. 2. (intl.) persoană diferită de cele din anturaj. Vezi definitia »