făfălúgă, făfălúgi, s.f. (reg., înv.) 1. figură comică, curioasă. 2. bufon, farsor, măscărici. 3. glumă proastă. Vezi definitia »

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi¹. – Cf. alb. këpushë. Vezi definitia »

CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. Vezi definitia »

GORNICEÁSĂ, gornicese, s. f. (Înv. și reg.) Nevasta gornicului (1). – Din gornic + suf. -easă. Vezi definitia »

DERMATONEVRÓZĂ s. f. boală de piele determinată de o anumită tulburare a sistemului nervos. (< fr. dermatonéurose) Vezi definitia »