Definita cuvantului doniță
DÓNIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din scr. dojnica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu doniță
DROSOFÍLĂ s.f. Insectă dipteră, ale cărei larve trăiesc pe materii de fermentație. [< fr. drosophile, cf. gr. drosos – rouă, philos – iubitor]. Vezi definitia »
ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca. Vezi definitia »
SPLENOFLEBÍTĂ s. f. flebită a venei splenice. (< fr. splénophlébite) Vezi definitia »
tîndálă (-le), s. f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveștine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s. f. (puturoșenie). – Cf. tont, trind. Vezi definitia »
HIPERÍTĂ s. f. V. iperită. Vezi definitia »