Definita cuvantului ambianță
AMBIÁNȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva. [Pr.: -bi-an-] – Fr. ambiance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu ambianță
SICÓNĂ, sicone s. f. Tip de fruct compus care se prezintă în forma unei urne cărnoase, în care se află un număr mare de achene. – Din fr. sycone. Vezi definitia »
răcóină1 s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele. Vezi definitia »
DULÚȚĂ s. f. (Reg.; în expr.) A se duce duluță = a fugi iute; a se face nevăzut. – Et. nec. Vezi definitia »
póștă1, póște, s.f. (reg.) 1. scândură groasă. 2. rama de lemn a ușii. 3. buștean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare. Vezi definitia »
DIAFRAGMATÍTĂ s. f. inflamație a diafragmei (1). (< fr. diaphragmatite) Vezi definitia »