TĂURÁȘ, tăurași, s. m. Diminutiv al lui taur; tăureanc. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -aș. Vezi definitia »

BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. – Borcan + suf. -aș. Vezi definitia »

cîș (cấșe), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsŭ „fără coadă” (DAR), cf. bg. kăs „scurt”. Vezi definitia »

PĂLTINÁȘ, păltinași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui paltin; păltinel, păltior (1). – Paltin + suf. -aș. Vezi definitia »

oráș (oráșe), s. n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s. m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s. f. (locuitoare a orașului); orășenime, s. f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s. m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană. Vezi definitia »