DECROȘ s. n. retragere, ieșirea în afară față de un aliniament, a unui element de arhitectură. (< fr. décroche) Vezi definitia »

GEAMANTĂNÁȘ, geamantănașe, s. n. Diminutiv al lui geamantan. – Geamantan + suf. -aș. Vezi definitia »

peșchéș (peșchéșuri), s. n. – 1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

TOCMÁȘ, tocmași, s. m. (Reg.) Flăcău căruia i se încredințează conducerea jocului într-un sat, angajarea lăutarilor etc. – Din tocmi + suf. -aș. Vezi definitia »