fioc, fiocuri, s.n. (reg.) lădiță; sertar. Vezi definitia »

tărâmbóc adj. (reg.) (pământ) tare, vârtos. Vezi definitia »

SFRANCIÓC s. m. v. sfrâncioc. Vezi definitia »

CÂRCIÓC s. n. v. cârciog. Vezi definitia »

BUSUIÓC¹ s. n. 1. Plantă erbacee de grădină cu tulpina păroasă, cu flori albe sau trandafirii și cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular și al melodiei după care se execută. [Var.: bosuióc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak. Vezi definitia »