TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo]. Vezi definitia »

VINÚȚ, vinuțuri, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uț. Vezi definitia »

olăréț, olăréțe, s.n. (reg.) oală de lut pentru lapte la prins. Vezi definitia »

PIZMĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, pizmătăreți, -e, adj. (Rar) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -ăreț. Vezi definitia »

VALȚ² s. n. v. vals. Vezi definitia »