BRUNO, Giordano (1548-1600), filozof renascentist italian. Întemnițat de Inchiziție în 1592, a fost ars pe rug la Roma, ca eretic. Sub influența neoplatonismului italian, el preconiza să nu se folosească decît rațiunea pentru a cunoaște lumea. În dialogurile sale („Despre cauză, principiu și unitate”, „Despre infinit, univers și lumi”), a expus o filozofie panteistă (natura este „Dumnezeu în lucruri”). Dezvoltînd concepția heliocentrică a lui Copernic, a susținut existența unui Univers infinit cu o infinitate de lumi. Vezi definitia »

GONO-, -GÓN, -GONÍE elem. „sămânță”, „naștere”, „origine”, „generație”. (< fr. gono-, -gone, -gonie, cf. gr. gone, gonos) Vezi definitia »

CONCERTÍNO s. n. 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul. 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto-grosso. – Cuv. it. Vezi definitia »

TENORÍNO s.m. Tenor foarte lejer, care cântă în falset. [< it. tenorino]. Vezi definitia »

CHIMONÓ s. n. v. chimonou. Vezi definitia »