Definita cuvantului doilea
DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu doilea
Naratiunea prezinta o succesiune de intamplari intr-o ordine temporala Vezi definitia »
acțiunea de a sublima și rezultatul ei – deplasare a energiei izvorâtedin porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopurialtruiste si spirituale.(<sublima) Vezi definitia »
BOȘCEÁ, boșcele, s. f. (Reg.) Fotă. Vezi definitia »
CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”). Vezi definitia »
valideá (-ále), s. f. – Sultana mamă. Tc. (arab.) validé (Șeineanu, III, 127). Vezi definitia »