SECUNDÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care secundează pe cineva. ◊ martor la un duel sau harachiri. ◊ ajutător al unui participant în anumite întreceri sportive. 2. sportiv, echipă care într-o cursă (ciclism, alergări, canotaj) urmărește îndeaproape adversarul din față. (< germ. Sekundant, lat. secundans) Vezi definitia »

ACCÉNT, accente, s. n. 1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui cuvânt etc., prin mărirea intensității vocii sau prin intonație. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arăta că silaba respectivă este accentuată. ♢ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit. ♦ Semn grafic întrebuințat în scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o limbă sau într-un dialect. 3. Intonație afectivă; ton. – Fr. accent (lat. lit. accentus). Vezi definitia »

COALESCÉNT, -Ă adj. care prezintă coalescență. (< fr. coalescent) Vezi definitia »

PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-, var. (după alte surse) pronunciamento] – Din it., fr. pronunciamiento. Vezi definitia »

PASAVÁNT s. n. 1. punte superioară de legătură între partea dinainte și cea dinapoi a unei nave. 2. permis de transportat mărfuri (fără taxe vamale). (< fr. passavant, it. passavanti) Vezi definitia »