Definita cuvantului brueghel
BRUEGHEL (BRUEGEL, BREUGHEL) [bröhəl], familie de pictori flamanzi: 1. Peter B. cel Bătrîn (numit și B. al Țăranilor) (c. 1525-1569). Autor de peisaje panoramice și de scene de gen, în care a evocat viața țărănească sau teme din folclorul național („Proverbele”, „Anotimpurile”, „Nunta țărănească”, „Orașul țărănesc”, „Parabola orbilor”), tratate cu vervă și lirism. 2. Pieter B. cel Tînăr (numit și B. al Infernului) (c. 1564-1638). Fiul lui B. (1). Viziuni infernale, scene cu incendii; copii după lucrările tatălui său („Uciderea pruncilor”, în Muzeul de Artă Națională a României). 3. Jan B. (numit și B. de Catifea) (1568-1625). Fiul lui B. (1). Peisaje de mici dimensiuni, dar mai ales naturi moarte, fructe și buchete de flori.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brueghel
SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi. Vezi definitia »
a trage un tighel expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual. Vezi definitia »
CALOMÉL s.n. Clorură de mercur, care se prezintă ca o pulbere albă, folosită ca purgativ și antiseptic. [< fr. calomel, cf. gr. kalos – frumos, melas – negru]. Vezi definitia »
preoțél, preoțéi, s.m. (reg.) preot tânăr. Vezi definitia »
OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle) Vezi definitia »