Definita cuvantului anarhie
ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie (< gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu anarhie
RETRODEVIÁȚIE s. f. deviație spre înapoi a unui organ anatomic. (< fr. rétrodéviation) Vezi definitia »
proizvolénie (proizvolénii), s. f. – Bunăvoie. Sl. proizvoljenije (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
MEZELĂRÍE, mezelării, s. f. Fabrică sau magazin de mezeluri. – Mezelar + suf. -ie. Vezi definitia »
CENESTOPATÍE (‹ fr.) s. f. Tulburare a cenesteziei, constînd în trăirea unor impresii penibile privind starea organică generală sau parțială (senzație de jenă și de rea funcționare organică, senzații de furnicături, arsuri etc.) care au mai puțin o semnificație obiectivă, cît una subiectivă, ele fiind exprimate ca simptome ale unei presupuse maladii. Vezi definitia »
ACADEMÍE (‹ fr., gr.) s. f. 1. Societate de savanți, literați, artiști etc.; instituție superioară de cultură a cărei misiune este să contribuie la dezvoltarea științelor și artelor. Tradițiile academice datează încă din antichitate (Academia platonică). A. au luat ființă în a doua jumătate a sec. 15 în Italia, iar primele a. naționale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor școli de învățămînt superior. Vezi definitia »