Definita cuvantului bruneidarussalam
BRUNEI DARUSSALAM, stat în SE Asiei, în N ins. Kalimantan; 5.765 km2; 249 mii loc. (1989). Limba oficială: malaeza. Cap.: Bandar Seri Begawan. Orașe pr.: Kuala Belait, Seria. Relief colinar și muntos (alt. max.: 1.850 m, vf. Pagon Priok) cu frecvente mlaștini în zona litorală. Climă ecuatorială cu precipitații bogate (2.500-5.000 mm/an). Pădurea cu esențe prețioase ocupă 44,2% din supr. țării. Terenurile arabile și culturile de bază sînt: orezul, maniocul, legumele, cocotierii. Creșterea animalelor: porcine, bubaline, bovine. Baza economiei o constituie expl. petrolului (1,25 mil. t, 1986) și a gazelor naturale. Alte activități ind.: expl. lemnului, valorificarea produselor agricole. C. f.: 19,3 km; căi rutiere: 1,3 mii km. Moneda: 1 dollar Brunei = 100 sen (cents). Exportă petrol (cca. 1/2), gaze naturale (cca. 2/5), produse petroliere ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (aproape 1/2), produse alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Prima atestare a regatului B. datează din sec. 9; în sec. 14 este subordonat statului indonezian Madjapahit; la începutul sec. 15 adoptă islamismul. În 1888 devine protectorat britanic, obține în 1971 autonomia internă și își proclamă la 1 ian. 1984 deplina independență de stat. Veniturile asigurate de petrol fac din sultanul B. unul dintre cei mai bogați oameni din lume (în 1990, averea era evaluată la 25 miliarde de dolari). B. este monarhie constituțională. Activitatea legislativă și executivă este exercitată de sultan și de Consiliul de Miniștri.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bruneidarussalam
sam, sámuri, s.n. (reg.) tiv făcut la poalele hainelor prea lungi. Vezi definitia »
TRIDINÁM, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din șase stamine, dintre care trei sunt mai lungi. [< fr. tridyname]. Vezi definitia »
BURNHAM [bə:nəm], (Linden) Forbes Sampson (1923-1985), jurist și om politic guyanez. Fondator al partidului Congresul Național al Poporului (din 1957). Președinte al Republicii Cooperatiste Guyana (1980-1985). Prim-min. (1964-1980). Vezi definitia »
CAIMACÁM, caimacami, s. m. 1. Locțiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam. Vezi definitia »
nam s.n. (reg.) lucru voluminos. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z