PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm) Vezi definitia »

UNIATÍSM s.n. (Bis.) Formulă folosită de biserica romano-catolică, după marea schismă din 1054, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican; uniație. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. uniatisme, it. uniatismo]. Vezi definitia »

IDILÍSM s.n. Caracteristică a ceea ce este idilic; preferință pentru elemente idilice. [< idilă + -ism]. Vezi definitia »

SELECȚIONÍSM s.n. Teorie care admite selecția naturală în biologie; darwinism. [Cf. fr. sélectionnisme]. Vezi definitia »

BAPTÍSM s.n. Sectă creștină protestantă, care nu admite botezul decât la vârsta adultă; doctrina acestei secte. [< fr. baptisme]. Vezi definitia »