NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme]. Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s. n. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. (< fr. néo-vitalisme) Vezi definitia »

DILETANTÍSM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ◊ (peior.) superficialitate. (< fr. dilettantisme) Vezi definitia »

FREUDÍSM s. n. psihanaliză. (< fr. freudisme) Vezi definitia »

ARISTOCRATÍSM s.n. Atitudine, concepție aristocratică. [Cf. rus. aristokratizm]. Vezi definitia »