CÁRCERĂ s.f. Încăpere în închisori, folosită pentru închiderea unui deținut sub un regim aspru. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere (în forma și de mărimea unui dulap) unde se închideau militarii și elevii pedepsiți în cazărmi și în școli. [< lat. carcer, cf. it. carcere]. Vezi definitia »

jigăríță (jăgăríță), s.f. (reg.) 1. plămânii de vite cornute. 2. măruntaiele din care se face drobul de miel. Vezi definitia »

APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura) Vezi definitia »

halângă s.f. (reg., înv.) tufăriș mărunt; tufiș. Vezi definitia »

METALÓGICĂ s. f. Disciplină care studiază fundamentele logicii, sistemele logice, expresiile logice și raporturile dintre acestea. – Din fr. métalogique. Vezi definitia »