Definita cuvantului brutus
BRUTUS, Marcus Iunius (85-42 î. Hr.), om politic roman. Unul dintre conducătorii partidului senatorial republican, participant la conjurația care l-a asasinat pe Cezar. După înfrîngerea armatelor senatoriale la Philippi, s-a sinucis.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brutus
RÁDIUS s.n. Cel mai subțire dintre cele două oase ale antebrațului. [Pron. -di-us. / < fr., lat. radius]. Vezi definitia »
a-l vedea pe ăl-de-Sus expr. (pop.) 1. a muri. 2. a avea necazuri mari. Vezi definitia »
CONCÉNTUS s. n. melodie corală liturgică la unison, melismatică, care se opune recitării solo. (<fr. concentus) Vezi definitia »
HÓCUS-PÓCUS s. n. formulă în iluzionism prin care se anunță o apariție, dispariție sau transformare; (p. ext.) scamatorie. (< lat. hocus) Vezi definitia »
PÁPUS s. n. smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului ajuns la maturitate. (< lat. pappus) Vezi definitia »