CODEINOMANÍE s.f. Obiceiul morbid de a lua codeină. [Pron. -de-i-, gen. -iei. / < fr. codéinomanie]. Vezi definitia »

SPECTROGRAFÍE s. f. studierea spectrelor luminii cu spectrograful. (< fr. spectrographie) Vezi definitia »

IMPROVIZÁȚIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [Gen. -iei, var. improvizațiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizațiia]. Vezi definitia »

TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. Vezi definitia »

harmínție (harmínții), s. f. (Trans.) Contribuție plătită de negustori. Mag. harminc „treizeci” (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »