STÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la echilibrul forțelor, la statică. ♦ Simț static = simț care ne orientează asupra poziției propriului nostru corp. 2. În nemișcare, nemișcat, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. [< fr. statique, cf. gr. statikos – care stă în echilibru]. Vezi definitia »

METAFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la metafizică. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simțuri, care depășesc cadrul experienței. 2. metodă de cunoaștere, opusă dialecticii, care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere și neagă contradicțiile interne ale fenomenelor. (< fr. métaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik) Vezi definitia »

EXTRAESTÉTIC, -Ă adj. din afara esteticului. (< extra¹- + estetic) Vezi definitia »

NEUROTÓNIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care tonifică sistemul nervos. (< fr. neurotonique) Vezi definitia »

GLUCÍDIC, -Ă adj. Referitor la glucide. [< fr. glucidique]. Vezi definitia »