UMÓR s. n. 1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz. ♦ ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre. 2. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale. (< fr., engl. humour, lat. humor) Vezi definitia »

timbru de ajutor expr. (friz., înv.) bacșiș. Vezi definitia »

PORNITÓR, pornitoare, s. n. (Rar) Aparat, dispozitiv care servește la pornirea unei mașini, a unui mecanism; spec. demaror. – Porni + suf. -tor. Vezi definitia »

Dregator insarcinat cu pastrarea sigiliului domnesc – din turcismul muhurdar. Vezi definitia »

SEDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător) Vezi definitia »