DEMARCÁJ, demarcaje, s. n. Demarcare. ♦ Luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. – Din fr. démarquage. Vezi definitia »

BALEIÁJ s.n. 1. (Fiz.) Trecere a unui fascicul electronic pe suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic. 2. Îndepărtarea gazelor arse din cilindrul unei mașini cu ardere internă cu ajutorul unui curent de aer. [< fr. balayage]. Vezi definitia »

CAROIÁJ s.n. Rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe o hartă sau pe un plan topografic; cadrilaj. [Pron. -ro-iaj. / cf. fr. carroyage]. Vezi definitia »

APARATÁJ s. n. totalitatea aparatelor într-un anumit domeniu. (după fr. appareillage) Vezi definitia »

CAPITONÁJ s.n. Capitonare. [< fr. capitonnage]. Vezi definitia »