ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement]. Vezi definitia »

PENEPLENIZÁRE, peneplenizări, s. f. Fenomen de reducere a înălțimilor relative ale unor regiuni până la nivelul fundului văilor și de secționare a formelor accidentale de relief din partea superioară a înălțimilor. – Din peneplenă. Cf. fr. pénéplanation. Vezi definitia »

PRECONCASÁRE s. f. concasare grosieră. (după fr. préconcassage) Vezi definitia »

VÂRẤRE, vârâri, s. f. Acțiunea de a (se) vârî și rezultatul ei. – V. vârî. Vezi definitia »

CONVIEȚUÍRE s.f. Faptul de a conviețui. [< conviețui]. Vezi definitia »