italián (italiánă), adj. – 1. Care face parte din populația de bază a Italiei. – 2. Care aparține Italiei. – Var. (pop.) italian, (înv.) ital. It. italiano, și inainte (sec. XVII) din lat. italus. – Der. italian, s. m.; italiancă, s. f.; italienesc, adj. (italian); italienește, adv. (în limba italiană); (i)talienie, s. f. (înv., limba italiană); italienism, s. n. Vezi definitia »

PARPIÁN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec. Vezi definitia »

SALVARSÁN s. n. Derivat organic al arsenului, sub formă de pulbere galbenă, folosit în tratamentul sifilisului. – Din germ. Salvarsan. Vezi definitia »

TOBOGÁN s.n. 1. Instalație (de sport și pentru amuzament) constând dintr-un plan înclinat cu un jgheab pe care se alunecă ușor. 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport, cu viteză mică, a unor materiale, piese etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr., engl. toboggan < cuv. indian din Canada]. Vezi definitia »

aleán (aleánuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. ellén „contra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség. Vezi definitia »