FÉBRĂ s.f. 1. Temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală. V. hipertermie. ◊ Febră musculară = stare de oboseală generală care apare la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emoție, neliniște, încordare; pirexie. // (În forma febri-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „febră”. [< it. febbre, cf. lat. febris]. Vezi definitia »

FONOTÉCĂ s. f. arhivă de înregistrări sonore (pe discuri, pe benzi). (< fr. phonothèque) Vezi definitia »

líță (líțe), s. f. – Cablu electric. Germ. Litze (Candrea). Sec. XX. Vezi definitia »

ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse]. Vezi definitia »

PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. Vezi definitia »