TIC s.n. Mișcare convulsivă și repetată rezultată din contractarea involuntară a unor mușchi; deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. [< fr. tic]. Vezi definitia »

SCIÁTIC, -Ă I. adj. al șoldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus) Vezi definitia »

ANTISEÍSMIC, -Ă adj. împotriva seismelor (1), rezistent la seisme. (< anti- + seisme) Vezi definitia »

SUBCARPÁTIC, -Ă adj. Situat în regiunea imediat inferioară celei carpatice. [< sub- + carpatic]. Vezi definitia »

ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr. antropique]. Vezi definitia »