TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie) Vezi definitia »

CARDIOANGIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază inima și aparatul circulator. (< fr. cardioangiologie) Vezi definitia »

poștăríe², poștăríi, s.f. (înv.) alergătură încoace și încolo; poștărire, poștăritură. Vezi definitia »

PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. Vezi definitia »

PNEUMATURÍE s.f. (Med.) Emisiune de gaze de fermentație prin urină. [Gen. -iei. / < fr. pneumaturie]. Vezi definitia »