BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”. Vezi definitia »

clenódiu, clenódii, s.n. (reg., înv.) giuvaier, bijuterie. Vezi definitia »

PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte. Vezi definitia »

PRÓTIU s. n. (Chim.) Hidrogen ușor. – Din fr., engl. protium. Vezi definitia »

OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio) Vezi definitia »