DISPERÁ vb. I v. despera. Vezi definitia »

FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer]. Vezi definitia »

SUGERÁ vb. tr. a face să se ivească în mintea cuiva o idee, un gând. (< fr. suggérer, lat. suggerere) Vezi definitia »

Cultura „natufiana”-Termen derivat de Wady de la Natuf, unde această populație mezolitică a fost recunoscuta de Emmanuel Anati, Palestine before the Hebrews, pp. 49 sq.; Muller-Karpe, Handbuch Vezi definitia »

furá (fúr, furát), vb. – 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. – 2. A fermeca, a vrăji, a fascina. – 3. A răpi. – 4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur. Lat. fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), cf. it. furare, prov. furar, Cf. fur, furt. Der. furat, s. n. (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător, adj. (care te fură, seducător, răpitor); furătură, s. f. (hoție, furat); furăciune, s. f. (Basar., furt, hoție); furgăsi, vb. (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua, vb. (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală, s. f. (furat); furiș, adv. (pe ascuns, tiptil; adj., clandestin); furișa, vb. (a se strecura pe nesimțite). – Din rom. provine săs. furisch. Vezi definitia »