GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. Vezi definitia »

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie). Vezi definitia »

omenéț, -eáță, omenéți, -țe, adj. (reg.) omenos. Vezi definitia »

PIEPTÚȚ, pieptuțuri, s. n. Pieptișor. – Piept + suf. -uț. Vezi definitia »

zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe Vezi definitia »