OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »

părtnicésc, părtniceáscă, adj. (înv.) particular. Vezi definitia »

damásc (-curi), s. m. – Oțel de Damasc. Lat. med. damascus, poate prin intermediul it. damasco. – Der. damască (var. adamască), s. f. (damasc), cf. fr. damas, sp. adamasco, germ. Damast, bg. damaska, pol. adamaszek, rus. adamaška; damaschina, vb. din fr. damasquiner. Cf. adamască, damă, mischie. Vezi definitia »

CAMARADERÉSC, -EÁSCĂ, camaraderești, adj. De camarad, privitor la camarad; p. ext. prietenesc. – Camaraderie + suf. -esc. Vezi definitia »

ARMENÉSC, -EASCĂ, armenești, adj. Armean. – Din armean + suf. -esc. Vezi definitia »