trapáșcă, trapắști, s.f. (reg.) bătătoare din nuiele, împletite, din trestie marină. Vezi definitia »

FAGOCITÓZĂ s.f. Absorbire de către fagocite a bacteriilor și a corpurilor străine care pătrund în organism. [< fr. phagocytose]. Vezi definitia »

CONFIÁNȚĂ s. f. v. confiență. Vezi definitia »

SILICÓZĂ s. f. pneumoconioză cauzată de inhalarea prafului de silice. (< fr. silicose) Vezi definitia »

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »