PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s. f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. Fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf. -ciune. Vezi definitia »

EMANAȚIÚNE s.f. v. emanație. Vezi definitia »

BAZAINE [bazẽn], Achille-François (1818-1888), mareșal francez. Comandant șef al armatei franceze în timpul Războiului Franco-Prusian (1870-1871), s-a predat germanilor cu 140.000 de soldați în fortăreața Metz. Capitularea lui a constituit începutul dezastrului armatei franceze. Judecat, condamnat la moarte (pedeapsă comutată la 20 de ani). A evadat, trăind în exil. Vezi definitia »

DECOMPRESIÚNE, decompresiuni, s. f. 1. Decomprimare. 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei mașini, al unui recipient etc. prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător. 3. Micșorare treptată, în timp, a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat, la ieșirea acestuia la suprafață, pentru a evita embolia gazoasă. – Din fr. décompression. Vezi definitia »

PROFUZIÚNE s. f. cantitate (foarte) mare, abundență. ◊ risipă. (< fr. profusion, lat. profusio) Vezi definitia »