MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănastirești, adj. Care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p. ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc. Vezi definitia »

sudițésc, sudițeáscă, adj. (înv.) care aparține sudiților (supușilor străini); referitor la sudiți. Vezi definitia »

vreasc, creanga subtire si uscata care serveste la aprinderea focului Vezi definitia »

PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. Vezi definitia »

DONJUANÉSC, -Ă, donjuanești, adj. (Livr.) De donjuan. [Pr.: -ju-a-, j pron. și sp. h] – Don Juan (n. pr.) + suf. -esc. Vezi definitia »