ROMÁICĂ adj. limba ~ (și s. f.) = limba neogreacă. ◊ (s. f.) dans național grecesc cu figuri șerpuitoare și aruncări de batiste. (< fr. romaïque, gr. romaikos) Vezi definitia »

SIRIÁCĂ s. f. 1. Limbă literară bazată pe un dialect arameic răsăritean, întrebuințată în literatură și liturghie de către numeroase biserici creștine răsăritene. 2. Arameica vorbită de către comunitățile creștine. (din lat. syriacus = sirian < gr. syriakós = din vechea Sirie, situată în SV Asiei, învecinându-se cu Marea Mediterană și acoperind teritoriile actuale ale Siriei, Libanului, Israelului și Iordaniei) Vezi definitia »

STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea. Vezi definitia »

DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Des¹- + copertă. Vezi definitia »

doctrină ce se opune interferenței guvernamentale în procesele economice, care sunt reduse la minimul necesar menținerii păcii și drepturilor de proprietate. Vezi definitia »