hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător. Vezi definitia »

LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite) Vezi definitia »

CRIOLÍT s. n. fluorură dublă naturală de aluminiu și sodiu. (< fr. cryolithe) Vezi definitia »

ASFALTÍT s. n. amestec natural de bitum și materii organice. (< fr. asphaltite) Vezi definitia »

NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Ne- + mărginit. Vezi definitia »